Să le știm pe toate, zic. Este incredibil cum zi de zi văd în jurul meu tot mai mulți oameni revoltați. Revoltați de orice. Și din toate reacțiile pe care le citesc, mă îngrozesc. Cultivarea modelului „omul atotștiutor” (în latină - cred - „person omniscient”) de către persoanele publice, mass-media și tot felul de alte persoane „inteligente” pare a-și câștiga tot mai mulți adepți. Pentru unii, pare a fi tot mai irelevantă „buna intenție”, deschiderea spre dialog, sau alte calități pe care eu le consider vitale pentru un om bine intenționat. Dacă ești pe o funcție, fie ea academică / politică / patron / șef de linie și așa mai departe, ești taxat la sânge dacă nu dai impresia că le știi pe toate și ai un răspuns pentru orice.

Este adevărat că uneori, cădem fiecare în această capcană de a „face pe deșteptul”. Motivele sunt diverse, de la o situație în care ne simțim inconfortabil la una în care suntem prea plini de noi considerând că știm totul șamd ... Dar de aici și până la modelul adoptat de mulți - și anume de a face pe deștepții TOT TIMPUL, este cale lungă. Văd în fiecare zi aproape, cazuri în care buna intenție este automat pusă la zid, dezbrăcată și întoarsă pe toate fețele pentru a căuta o moleculă de interes propriu sau de a contesta automat o situație / declarație, toate astea fără a pune nici măcar un moment problema că ... este exact ce pare a fi. Adică intenția unei persoane / entități / echipe de a face ceva.

Modelul acesta („person omniscient”) este unul care ne macină, ne desparte și ne îndepărtează unii de alții. Că vorbim de societate, de echipa în care lucrăm, de grupul de prieteni în care ne petrecem timpul, întotdeauna o astfel de persoană va face valuri. Toți vrem la un moment dat să fim în centrul atenției. Unii însă exagerează cu asta și ajunge să ne uităm la clasa politică și cred eu că se înțelege exact ce anume vreau să spun. Mă uit la colegii mei, studenți la toate cele 3 cicluri de studii (licență / master / doctorat) și văd foarte puțini viitori lideri sau mă rog, tipul de lider pe care eu îl consider „LIDER”...

Știu că uneori pretențiile pe care le avem de la noi, sunt mai mult decât putem noi duce. Dar este extrem de sănătos să avem așteptări, să le afișăm ... Asta până în momentul în care ceea ce zicem / facem afectează și pe cei din jurul nostru. Modelul de lider de succes pe care eu îl imaginez cât mai aproape de perfecțiunea utopică, este acela al unui om care știe ce vrea, știe la ce rezultat vrea să ajungă și face totul pentru asta. 

DAR, evident, există și un dar ... Buna intenție este de multe ori ignorată de-a binelea. În momentul în care cineva greșește, chiar dacă este o greșală minoră, foarte mulți sar la gâtul acelei persoane. Lăsând la o parte intenția inițială sau chiar ignorând-o, mulți se grăbesc să atace, să pună la zid, să taxeze ... Stă în sângele unora să atace instinctiv, ca niște animale, fără să judece. Ei demontează tot prin prisma celor mai mici erori. Dacă nu ne place cum arată o persoană, din start pleacă, pentru unii, cu a 2-a chiar a 3-a șansă (a se vedea videoclipul următor http://youtu.be/VSrAJsWvEIc). 

Nu știu dacă e o chestie a capitalismului în care trăim astăzi, dacă e în codul nostru genetic să încercăm instinctiv să discredităm totul, să găsim cea mai mică breșă, să apăsăm apoi pe buton, ștergând cu buretele orice altceva ... știu însă că aceste fapte ne țin pe noi ca societate, dezbinați. Ne e greu să ne ținem partea, să luptăm pentru drepturile noastre, suntem comozi și individualiști, iar acest lucru este cultivat la toate nivelurile sociale. Ce poate aduce bun această abordare ... NIMIC. Asta e clar părerea mea ... Faptul că mulți dintre noi, oamenii care trăiesc astăzi, nu suntem în stare să ajutăm și-l punem pe „pentru mine ce iasă” în față, ne izolează tot mai mult. Aceia dintre noi care se manifestă altfel, care arată public un gram de compasiune, încearcă să facă diferența, sunt etichetați automat cu „știe el / ea ce-i iasă” și suspiciunea nu pleacă niciodată ... Atitudinilea astea provoacă rifturi în societate... și ne trezim la un momentdat că aceste rifturi provoacă explozii... apoi televiziunilor și mass-mediei în general nu le rămâne decât să despice firu-n patru, mai subiectiv sau mai general ... și noi să asistăm ca niște vite la ce se întâmplă în jurul nostru.

Cu toate acestea, speranța, moare ultima. Avem potențial, avem tehnologie și mulți dintre noi avem și voința de a schimba lucrurile. Niciodată nu trebuie să uităm că orice ar zice unii și alții, lucrurile se pot schimba în bine, dacă suficienți oameni care doresc asta, se grupează. Schimbările vin din nou, dinăuntrul fiecăruia, din simțiri, speranță și acțiune. Din faptul că suntem sătui să asistăm pasiv la ce se întâmplă în jurul nostru și pentru că știm că ... E mai ușor să-ți păstrezi un caracter, decât să încerci să-l recuperezi („Character is much easier kept than recovered” Thomas Paine ). Caracterul nostru ne ajută să mergem mai departe și în momentul în care va lega mai multe piese de puzzle, suficiente persoane care să simtă, să gândească și să acționeze la fel, se va produce schimbarea pe care o dorim ... în bine sau în mai puțin bine ... asta doar timpul va decide. 

Dar hai să nu mai asistăm pasiv la ce se întâmplă în jurul nostru. Hai să spunem ce avem de spus, la momentul în care avem de spus. 

Mai târziu, poate fi și mai dificil ... Și să închei tot cu un citat, deoarece sunt mare fan

„Coming together is the beginning; keeping together is progress; working together is success” Henry Ford

Orice este posibil, dacă ne dorim cu adevărat!