Când eram copii mai mici, fiecare visa multe. Unii visau să se facă medici, alții polițiști, alții astronauți, alții șoferi ... Am lucrat în câteva medii, de la tinichigerie - internet caffe - xerox-uri - restaurant - media și încă vreo 2-3 locuri. Am făcut și voi continua să fac voluntariat, pentru că mă face să mă simt complet. Mă face să simt că tot ceea ce fac, contează pentru cineva / ceva. În toate chestiile pe care le fac, le-am făcut și, sper eu, le voi face, mi-am păstrat visul din copilărie. Nu țin să am funcții, nu țin să am putere. Țin să fac parte mereu din echipe în care să nu fiu singurul om căruia îi pasă. Am avut și am în continuare parte de astfel de colegi. Le mulțumesc și îmi scot pălăria în fața lor. Țin foarte mult la visul ăsta al meu. În orice context, vreau să fiu omul căruia îi pasă. Și mă simt bine în pielea mea, deși uneori, de multe ori, mă consum vizibil. Uneori produc frustrări prin faptul că nu vreau / știu să „let go”. Alteori reușesc să fac oamenii să înțeleagă. Uneori am eu revelații, îmi dau seama că mai și greșesc. Poate, tot uneori, mi-e mai greu să recunosc asta, dar o fac. Nu mi-e frică de greșeli, pentru că din ele învăț. Și învățând sincer din greșeli, consider că la un moment dat, voi fi un om mai bun, mai înțelept și voi face mai mult pentru cei din jur. Pentru că îmi pasă și cred în visul meu din copilărie.

Trăiește clipa, dar nu uita să nu fii singur. Ai grijă să-ți pese de ceea ce se întâmplă în jurul tău, altfel riști să pierzi cele mai bune și satisfăcătoare momente din viață. Arată că nu ești un robot, care își calculează mecanic fiecare reacție. Pentru că, CONTEAZĂ!

Voi ce ați vrut să vă faceți, când veți fi mari?