Nu știu. Revolta e singurul cuvânt viu, care-mi stă în acest moment pe tastatură. Timp de o lună am făcut un experiment aproape perfect, în care nu am mai urmărit nicio televiziune, aproape nicio publicație de știri. Am înțeles pe propria piele și stare de calm, ce însemnătate interesantă are termenul „ignorance is a bliss” (mot-à-mot: „ignoranța este fericire”). A fost o perioadă în care am încercat să scap de revolta mea legată de situația publică actuală. 

Nu știu. Nu mi se potrivește modul acesta ... „offline”. Acum 3 săptămâni am revenit la modul online, doar ca să-mi reamintesc (de parcă aș fi putut uita) cum este să fii zilnic lovit de situații de-a dreptul penibile. Fie că vorbim de politică, fie că vorbim de educație sau de viața de zi cu zi, totul pare anapoda! Avem a 2-a variantă de lege a educației respinsă pe probleme de constituționalitate într-un interval de câteva luni, avem ode penibile ridicate unor așa-ziși lideri de carton și penibili care își amintesc de anumiți oameni atunci când aceștia din urmă, pleacă în neființă ...

Astăzi, după 2 zile în care am încercat să-mi folosesc timpul într-un mod util, am încercat să văd ce s-a mai întâmplat în materie de știri în ultimele 2 zile. 2 episoade m-au enervat la culme: