×

Observație

EU e-Privacy Directive

This website uses cookies to manage authentication, navigation, and other functions. By using our website, you agree that we can place these types of cookies on your device.

View e-Privacy Directive Documents

You have declined cookies. This decision can be reversed.

A trecut 1 an de la criza militară din Ucraina. Nu mi-aș fi închipuit că în zilele noastre, între societăți relativ „demo.cratice” și oarecum la zi (în materie de tehnologie, preconcepții, deschidere spre inițiative legate de momentul în care trăim șamd) un astfel de „război” va dura atât, fără acțiuni clare, concrete și decisive. Este adevărat că Federația Rusă nu este o țărișoară mai mare, condusă de corupție, așa cum pare Ucraina, în zilele noastre. Rusia a trecut de la acest moment, de ceva ani. E un adversar relativ bine calculat, atent și puternic.

De ani buni urmăresc ce se întâmplă în zonele fierbinți ale globului. Îmi place să cred că am deprins suficientă atenție astfel încât să văd mai atent dincolo de jocurile de imagine, undeva spre adevăratele intenții ale părților implicate. Avem în lume, în momentul de față, trei jucători mari (din punct de vedere al forței armate) în jocul ăsta al puterii, respectiv al orgoliului ipocrit pentru supremație mondială. Interesant este faptul că al 3-lea jucător de o bună bucată de timp se consolidează și nu adoptă poziții publice. Nu direct.

Ceilalți 2, SUA și Rusia își împart pumni și picioare în dreapta și-n stânga, unii strategico - comercial, influențând prin „lobby” (și fără prea multe greșeli militare, de la G. W. Bush fiul spre zilele noastre) ... cel puțin în mod public, iar ceilalți ... strategico - militar, aruncând în mod direct cu acuzații spre ceilalți, spunând una și aruncând tot felul de decizii militare ce contrazic exact ceea ce au spus cu 2 zile înainte.

Revenind puțin la Ucraina, mi se pare puțin incredibil ce se întâmplă acolo. Nu știu dacă vă amintiți Rusia până prin 2000, când oricine cu suficienți bani putea pleca de acolo cu MIG-uri, tank-uri șamd. Totul era o prăduială generală și corupție cât vedeai cu ochii. Generalii***(*) erau un fel de mini-zei și cam atât, nerăspunzând în fața nimănui. Eh, vrem sau nu să recunoaștem, Putin a avut grijă de ei. I-a pensionat sau i-a pensionat pe cei ce nu au putut fi aduși pe calea cea dreaptă a fostului URSS. Pentru că asta e impresia generală după ce am auzit de la aproape 100 de persoane de naționalitate Rusă, ce bine era în URSS, fiind cea mai mare greșală faptul că s-a permis destrămarea acestei „uniuni”. Dată fiind părerea foarte clară exprimată de aceștia, majoritatea universitari, cred că Putin asta încearcă - refacera URSS. Știu că nu este o teză nouă, dar este tot mai evidentă.

Mă așteptam ca în scurt timp de la preluarea puterii, Petro Poroșenko - actualul președinte al Ucrainei să fie suficient de inteligent încât să rezolve problema generalilor cu alte interese și în câteva luni să fie capabil să stabilească în mod clar și ferm o atitudine față de Rusia. Fie una orientată spre reconciliere, caz în care ar pierde suportul statelor din EU și a SUA / Canada șamd; fie spre o intervenție clară și concisă în regiunea cu „separatiști”, ce i-ar fi obligat în mod clar pe ruși să adopte o poziție clară, ori îi lasă din mână pe aceștia, ori intervin militar și lucrurile ar fi și mai clare. Și probabil s-ar tranșa mult mai repede. Până una-alta, Ucraina este a 4-a țară ca suprafață din Europa, a 8-a după populație.

Aproape nimic din astea nu s-a întâmplat însă. Poroșenko își arată pe zi ce trece neputiința, fiind între ciocan și nicovală, dar inapt de a adopta o poziție clară. Și asta mă face să cred 2 lucruri:
1. Nu e cel mai potrivit pentru a fi președintele Ucrainei în acest moment, cu toată experiența averii acumulate
2. Este un pion pe tabla de sah a lui Putin. Dar, din echipa lui și nu din echipa adversă, așa cum ne-am aștepta

Nu-mi dau seama dacă starea asta de tensiune este potrivită pentru vremurile pe care le trăim. Cert este că, statistic, 1% din populația lumii deține mai bine de 90% din masa de resurse financiare și pare avidă după mai mult... Timp în care în jurul nostru oamenii încă mor, dacă nu de gloanțe în Estul Ucrainei, de boli apărute înainte de 430 î.H - Malaria, în Africa și tot felul de boli ne-prioritare pentru că bătălia pe interese e mai incitantă. Asta până la o nouă pandemie...

Jocurile „Statului Islamic”, modul în care, la limită Grecia a prins un moment oarecum de respiro, jocurile pe care le fac Ungaria, Franța, Germania în legătură cu Rusia ... toate acestea fac din vremurile în care trăim o poveste interesantă, cu potențial destul de periculos. Rămâne de văzut cum vor ajuta evoluția sau involuția speciei umane pe Terra.

Add a comment

Am crescut alături de câțiva oameni care înțelegeau rolul unui preot în comunitate. Înțelegeau ce e credința și aveau chemare pentru ea. Din păcate acei oameni au îmbătrânit, unii au plecat dintre cei vii și un nou gen de religie ortodoxă pare a se ivi la orizont. Una a dorințelor megalomanice, a ipocriziei și a controlului perfid și avid după recunoaștere și bogăție, întru Domnu, binențeles. Oare chiar nu sunt capabili să gândească strategic reprezentanții BOR? Nu sunt capabili să-și dea seama că impunând acum, mai direct sau mai indirect nevoia religiei, reușesc pe termen lung exact opusul? Sau aveau prea mulți enoriași când, în 2008 odată cu începerea crizei induse la noi de politic, au început presiuni enorme pentru catedrală ...

Religia este importantă. De fapt, nu știu dacă o religie anume este importantă, ci mai degrabă credința este importantă. Formează caractere și are un rol definitoriu în conturarea unei personalități. Dar pentru Dumnezeu, oamenilor, nu mai încercați să o băgați pe gâtul tuturor cu forța ...

Datorită acelor câțiva oameni alături de care am crescut, mi-am asumat religia ortodoxă. Am învățat din pilde care poate s-au întâmplat poate nu. Am învățat de la părinții mei și din tot felul de experiențe cu prieteni mai vechi și mai noi, inclusiv religioase, ce înseamnă bunătatea, bunăcuviința ... cât de important e să ajuți când poți șamd.

Prin multe din acțiunile lor, conducătorii de acum a BOR îmi lasă impresia că sunt interesați doar de partea afaceristă a Bisericii. Știu, pentru mulți, o biserică este de fapt una dintre cele mai bune afaceri, dar în anumite contexte, cu oamenii potriviți, poate fi mai mult decât un element de stabilitate în comunitate. Poate aduce plus valoare în educație, poate ajuta nevoiași, poate construi lucruri bune ... DAR NU AȘA!

Dacă nu sunt atenți, reprezentanții BOR vor reuși cu brio să facă niște generații tinere și așa reticente la chestii făcute „pentru că trebuie și așa e bine” să nu mai reacționeze deloc sau chiar să reacționeze negativ la orice inițiativă, chiar și la cele bune. De care aș vrea să văd totuși mai multe, pentru că în ultimii 4 ani, în afară de Catedrală, nu am auzit aproape nimic. Și totuși știu despre preoți care în comunitățile lor, sunt exact ceea ce trebuie. Fie că vorbim de Timiș, Arad, Hunedoara sau chiar Galați. Dar pe ei nu-i bagă nime-n seamă.

Add a comment